Thursday, June 05, 2008

Profesorul ideal


In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, termenul de profesor este definit ca acela ce ii preda ceva unui alt om, cel ce invata pe altul, dupa propriile cunostiinte si capacitati. Acesta este in fapt singurul lucru cert despre un profesor. Exista insa doua tipuri de profesori: cei obisnuiti si insasi viata, singurul profesor care nu iarta nimic, dar ale carei invataminte iti raman scrijelite in suflet. Se spune despre unii, care nu au prea multa carte, ca au scoala vietii si ca din acest motiv s-au ridicat in timp. Iar despre aceia ce se lasa invinsi in fata obstacolelor ca, degeaba au carte, daca nu au experienta de viata. Ambele variante sunt adevarate, insa, sunt ferm convinsa ca, intr-o societate capitalista corecta, ceea ce imi doresc pentru Romania, niciodata nu va ajunge in varful ierarhiei sociale un om incult. De aceea avem nevoie de profesori, chiar daca nu constientizam asta pe deplin. Conceptul de profesor ideal a existat dintotdeauna in mentalitatea oamenilor, insa a capatat, de-a lungul vremii, diferite forme. Astfel ca, in perioada bunicii mele, profesorul ideal era acel om care aparea impunator in fata clasei, care avea prestanta si atitudine superioara, care stia mai mult decat ceilalti, una dintre cele mai respectate persoane in societate. Aspectul sau trebuia sa fie unul ingrijit, costumul fiind obligatoriu. Aceasta imagine s-a pastrat pana in vremea mamei si chiar dupa aceea, perioada in care profesorul devenise insa putin mai uman, mai amabil si mai usor de abordat, o relatie amicala intre acesta si elevi fiind insa, inca exclusa. Cu toate acestea existau si profesori care reusisera, contrar dogmelor, sa se apropie de elevi si sa le castige respectul, un respect ce de asta data era cladit pe iubire si apreciere si mai putin pe frica si indoctrinare. Insa in vremea mea lucrurile aveau sa se schimbe radical. Societatea a evoluat si iata ca profesorul ideal nu mai este obligatoriu un ins scortos, la cravata si pantofi lacuiti si nicidecum o doamna aspra, cu reverul taiorului calcat la dunga. In ziua de azi profesorul ideal este in primul rand om, la fel ca si noi ceilalti, are dreptul la blugi si trening, la pantaloni largi si tricouri cu inscriptie, la fuste colorate si geci de piele. Este acel om care, atunci cand primeste respect este sigur ca il si merita. Caci, e drept ca acum e mult mai greu ca un profesor sa isi castige respectul unui elev sau si mai greu, a unei intregi clase caci, elevii contemporani nu mai au frica, iar prea putini mai pastreaza in suflet acel respect nativ fata de cadrul didactic. Date fiind conditiile de fata, trebuie sa fii cu adevarat un om deosebit ca sa ai respect, asta neinsemnand ca profesorii de pe vremuri nu ar fi fost asemenea. Cand eram in liceu priveam la profesori si sesizam ca erau diferentiati vizibil, cel putin in acceptiunea noastra a elevilor. Erau profesori la a caror ora ramaneau doi-trei elevi in clasa, altii ale caror ore erau complet perturbate de larma dintre noi si ceilalti, putini, dar de seama, acei oameni deosebiti la ora carora nu misca nici unul, ora pe care o savuram ca pe o picatura pretioasa din elixirul nemuririi. Erau acei profesori care, atunci cand intrau in clase schimbau atmosfera, care te fascinau si acaparau prin vastele lor cunostiinte sau prin celelalte calitati ale dansilor. Cert este ca intotdeauna profesorul ideal a fost si va fi un om calm, rabdator, temperat, bland si cald la suflet, care stie sa isi apropie elevii, transformandu-i in proprii copii, acel om deosebit de cult, o biblioteca vie, care te captiveaza prin limbajul sau, prin bagajul de cunostiinte si prin atitudinea de la ora, acel profesor care stie sa predea astfel incat sa te faca atent, astfel incat sa te ajute sa inveti, care stie sa selecteze si filtreze informatiile astfel incat sa nu te incarce in van, cel ce stie cum sa isi faca ora un cadru placut pentru ceilalti, iar in secolul in care traim, acest aspect este mai valabil ca niciodata deoarece atunci cand stresul este cuvantul definitoriu pentru intreaga noastra existenta, sunt ore ce te rup din aceasta stare. Si acestea devin eterne in minte si suflet. In era noastra, o era a tehnologiei si a informatiei, consider ca un profesor ideal ar trebui sa fie in primul rand la curent cu tot ce este nou, sa fie pro-tehnologic, sa utilizeze in ajutorul sau toate metodele moderne de informare si predare. In America cea mai noua metoda este cea denumita “Student as a teacher”. Aceasta presupune utilizarea elevilor mai avansati la un anumit obiect de studiu pentru a-i ajuta pe ceilalti sa invete. Adica, in loc sa-si iroseasca timpul in baruri si cafenele, elevii organizeaza serate in care se dezbat anumite teme scolare. In alte tari, elevii raman dupa ore in institutia de invatamant si, impreuna cu profesorii, isi rezolva temele pentru a doua zi. Acest lucru presupune insa o comunicare excelenta la nivelul relatiei elev-profesor, ceea ce la noi este insa destul de rar. De asemenea, consider ca un profesor ideal ar trebui sa fie usor adaptabil la diferitele situatii de zi cu zi, sa se poata plia pe temperamentul elevului, sa se poata cobori la nivelul sau pentru a-l intelege si ajuta. Caci, dincolo de educatie, scoala ar trebui sa insemne si un proces de dezvoltare a individului, un mod de a-i contura acestuia personalitatea, de a-i trasa un drum in viata, pe calea cea buna si corecta caci, asa cum toti marii psihologi au spus-o, adolescenta este perioada definitorie a unui om, perioada fatidica in care acesta se formeaza ca adult, in care isi modeleaza temperamentul si isi defineste personalitatea. Acest aspect este demonstrat pe parcursul istoriei de foarte multi oameni care, voluntar sau nu, au ajuns sa imprumute din comportamentul si mentalitatea dascalilor sai, pana la a si-o insusi in totalitate. Se spune despre domnitorul Vlad Tepes, de exemplu, ca avea un comportament ciclotimic, trecand foarte usor de la o stare la alta. In memoriile sale, acesta vorbeste foarte mult despre tatal sau, care isi schimba foarte des partenerele si care, dupa o relatie de iubire profunda, ajungea adeseori sa le urasca. Si asta era definitoriu pentru temperamental sau, fiind un om foarte instabil atat psihic cat si emotional, trasatura preluata in totalitate de tanarul Vlad. Acest exemplu releva faptul ca influenta pe care o are un dascal asupra unui copil, indiferent ca acesta este mama, tatal, unchiul, un simplu amic sau insasi acea persoana platita si instruita pentru a ne invata poate fi fatala. De aceea nu trebuie omis faptul ca, in formarea noastra ca oameni, un rol extreme de important il are profesorul, indiferent de natura si capacitatea sa, la aceasta varsta el reprezentand primul model al adolescentului, primul sau scop in viata. Un profesor poate crea genii sau naste dezastre in urma sa, poate impinge la acte nebunesti sau poate perfecta inteligenta si talentul unui elev. Exista cazuri in care un elev s-a sinucis pentru un 7 luat pe nedrept, insa si numeroase cazuri de elevi care, iubindu-si si urmandu-si dascalii au ajuns la randul lor adevarate exemple pentru ceilalti, modele de reusita. De aceea, in viziunea mea, profesorul ideal trebuie sa fie, inainte de toate extrem de just. Trebuie sa uite de gradele de rudenie, de prietenii si de datorii, sa ii priveasca pe toti elevii sai ca pe unul singur, sa-i egalizeze si sa-i cantareasca dupa faptele lor, nu dupa pareri si impresii personale. O data indeplinita aceasta conditie primordiala, drumul catre statutul de profesor ideal este aproape parcurs. De asemenea, un profesor bun ar trebui sa fie pasionat de ceea ce face caci numai asa poate face cat mai aproape de perfectiune. Devotamentul fata de un obiect se naste din iubirea nemarginita fata de acesta. Astfel, intotdeauna va fi mai iubit si apreciat acel profesor care preda din pasiune, care pune suflet in orele sale, dand parca viata unor pagini altfel inerte de manual. Un astfel de profesor iti ramane pururi in minte, ca omul care ti-a colorat anii grei de studiu. Si, datorita lui poti merge mai departe pe un drum nebanuit anterior. Exista profesori acre iti deschid gustul catre o anumita materie sau care te fac sa o urasti. In clasa a 5-a am urat cu toata fiinta mea istoria, din cauza domnului profesor, un om batran si fara chef de viata, pentru care orele pareau o adevarata corvoada, insa la liceul lucrurile s-au schimbat radical, in clasa noastra aparand doamna profesoara. Nu am sa o pot uita niciodata pe profesoara de istorie din liceu, acea femeie suava care i-a reinviat, in decursul orelor sale pe mai marii neamului romanesc, acea fiinta deosebita care ne facea sa il vedem pe Stefan cum alearga pe calul sau sur prin fata catedrei si din cauza careia l-am visat de atatea ori pe Mircea, femeia cu ochii mari si blanzi care parca il vedea pe Napoleon cum isi cheama oastea pe campul de lupta. Dansa este omul care mi-a deschis mintea catre o alta lume, care mi-a pictat in suflet iubirea fata de neam si patrie, singurul om care ma calma atunci cand ma razvrateam impotriva sortii. Tot dansa m-a facut sa inteleg viata asa cum este ea, sa accept oamenii asa cum mi-au fost dati si sa ma bucur de ce au ei mai bun de oferit. Si, acum, dupa ce am terminat scoala, privind in urma, sunt sigura ca nici un alt profesor nu a fost atat de iubit si apreciat si ca nimeni nu mi-a ramas atat de adanc impregnat in suflet caci, pe langa dascal si indrumator, dansa mi-a fost si un parinte desavarsit, ajutandu-ma atunci cand ma simteam invinsa si ascultandu-ma atunci cand nici eu nu ma intelegeam. De aceea consider sincer ca termenul de profesor ideal este unul relativ caci, in mintea si sufletul fiecarui elev, acesta arata cu totul altfel. La gradinita cautam afectiunea si atentia, in clasa intai se adauga intelegerea, in gimnaziu ne dorim, pe langa acestea si un bagaj de cunostiinte, iar la liceu ne atasam de acei oameni deosebiti care ne deschid mintea si ne lumineaza sufletul. Este cert insa ca, asa cum fiecare dintre noi este diferit, simte si gandeste intr-o cu totul alta maniera, asa si profesorul ideal va fi schitat in varii moduri, de elevi si de parinti. Si, in majoritatea cazurilor schitele nu vor coincide, intrucat parintii nostrii, precum si bunicii inca mai vad in noi niste copii neajutorati, iar in profesori acei oameni ce alta data inghetau salile de curs. Cu toate acestea inca mai exista profesori ideali, aceia dintre dansii care nu au uitat sa fie oameni, sa simta si sa gandesca o data cu noi, elevii ce maine vom schimba lumea, ajungand poate la randul nostru, de cealalta parte a catedrei, in fata unora ca noi. Si abia atunci vom putea defini corect termenul de profesor ideal. Caci Schopenhaeur spunea: “Niciodata nu judeca si nu cataloga o fiinta umana pana nu ii simti trairea, caci abia atunci vei intelege pe deplin ce-i intr’ansul,viziunea anterioara asupra faptelor sale devenind opaca”.

Wednesday, May 14, 2008

Salonul ofertelor academice "Alexandru Ioan Cuza" Iasi-12 aprilie



".....misunea oricarei Universitati nu este numai de a raspandi stiinta si de a ajunge sa creeze ea insasi valori, insufland vocatii si intretinand focul sacru la generatiile care i se prezinta!"
Stefan Procopiu


Sambata 12 aprilie. Forfota mare in cadrul Universitatii"Alexandru Ioan Cuza" din Iasi.
De aceasta data nu vedeam aici decat doar cativa studenti. Si de ce atata forfota??...Elevii claselor a XII a atat din Iasi cat si din alte judete au venit pentru a vedea oferta educationala a facultatii.
In acea zi la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” a avut loc cea de-a IX-a ediţie a Salonului Ofertelor Academice, organizat de Centrul de Informare Profesională, Orientare în Carieră şi Plasament (CIPO).
La Salonul Ofertelor Academice, ediţia 2008, au participat
toate cele 15 facultăţi din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cu informaţii despre programele de studiu oferite şi persoane special desemnate să răspundă la toate întrebările elevilor, precum şi studenţi care să învioreze atmosfera.











Get your own Slide Show!



De cum intrai erai intampinat de catre studentii de la Facultatea de Teatru care aveau pregatit un mic program artistic. Chiar daca erai ferm convins ca nu te-ar interesa aceasta facultate nu puteai sa nu te opresti sa admiri modul exceptional in care s-au gandit sa atraga viitorii studenti. Apoi, placut impresionat puteai merge in continuare sa vezi si celelalte oferte ce veneau dintr-o gama variata ca: Facultatea de Matematica, Facultatea de Fizica, Drept, Filozofie,Psihologie, Litere, Informatica si multe altele.Fiecare incercand sa te atraga intr-un mod propriu .Ca de exemplu Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor(FEEA) a organizat o tombola, care evident a fost atractia cea mai mare.


Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi scoate la concurs pentru acest an un total de 3.382 de locuri la buget şi 8.070 în regim de taxă, împărţite pe cele 15 facultăţi şi 39 de domenii de studii. Detaliile despre numărul de locuri, condiţii de admitere etc. au fost deja afişate pe site-ul Universităţii, www.uaic.ro.

Monday, March 31, 2008

Socializarea copilului




Socializarea constituie procesul de continua transformare a individului „din fiinta biologica într-un subiect al unei culturi specifice” (Bernstein)

Socializare — concept care desemnează procesul de creare (producere) a „eului social”, a identităţii sociale a unui individ o evoluţie a personalităţii individuale pe o traiectorie dependentă de traiectoria sa socială. În sensul cel mai larg, socializarea” este procesul prin care o fiinţă asocială — care nu stăpâneşte principiul (sensul) „structurii sociale” date şi nu se comportă în mod sistematic aşa cum o fac majoritatea membrilor colectivităţii — devine o fiinţă socială (corespunde tipului individual mediu al colectivităţii).

Deşi aptitudinea de socializare este o caracteristică esenţială a naturii umane, la naştere, facultăţile intelectuale, afective, de relaţionare, acţionale există numai în stadiu de virtualitate; pentru a se dezvolta, ele necesită un context social capabil să ofere copilului situaţii multiple de comunicare socială şi afectivă.
Prin socializare se transmit şi se structurează:
– modalităţile de comunicare: sisteme de coduri lingvistice, simbolice, expresive (non-verbale);
– modele sociale de comportament pe baza unor norme funcţionale considerate ca valori într-o anumită cultură;
– seturi instrumentale (modalităţi de cunoaştere, de învăţare etc.);
– posibilităţi de relaţionare interpersonale ca şi forme de comportament caracteristice vieţii de grup;
– modelarea motivaţional-afectivă a individului.
Mecanismele socializării: adoptarea succesivă de status-uri şi roluri sociale (preşcolar, şcolar, adolescent etc.), învăţarea socială, învăţarea instituţionalizată, jocul, imitaţia, identificarea etc.
Socializarea începe în copilărie, se continuă într-o formă marcată până în stadiul de adult şi mai puţin după (socializarea continuă). Finalitatea sa este reprezentată de adaptarea şi integrarea în societate şi în lumea valorilor.
În şcoală, socializarea se realizează mai sistematic, orientată în funcţie de obiectivele educaţionale proiectate. Ea poate atenua deficienţe ale socializării în familie dar poate, de asemenea, să rămână ineficientă, datorită caracterului formal al cadrului depersonalizat.

">Şcoala promovează încă metode excesiv de tradiţionale, inflexibile, perimate în raport cu schimbările sociale şi cu mediul socio-cultural al vârstei tinere. Această problemă apare frecvent – şi acut – la vârsta adolescenţei, atunci când educatorii, ei înşişi tributari unui model cultural, sunt incapabili să asimileze şi să integreze transformările de ordin social şi, în legătură cu acestea, noul profil psihologic al adolescentului care tinde spre un stil de viaţă cu totul diferit de al antecesorilor. Este vorba, de fapt, de problema mult disputată a conflictului dintre generaţii în care, trebuie s-o recunoaştem, vârstnicii se fac vinovaţi prin conservatorism şi inacceptanţă faţă de tineri

Insuficienta cooperare a şcolii cu familia, lipsa unui feed-back informaţional între cele două instanţe educative, absenţa sau caracterul ocazional a unor decizii luate în comun, a împărtăşirii de experienţe pedagogice în cadrul unui dialog deschis din ambele părţi.
Cauzele acestei situaţii sunt multiple şi ţin atât de familie (nivel socio-economic şi cultural, mentalităţi, timp liber, factori de stress care orientează atenţia părinţilor spre alte domenii de acţiune), cât şi obişnuinţele şi prejudecăţile profesorilor. Printre acestea din urmă se numără: limitarea acţiunii educative la orele de clasă, ignorarea de către profesor a modului în care elevii îşi petrec timpul liber, a grupurilor de afiliere, a problemelor familiale de care copilul este marcat etc. Nu în cele din urmă se numără şi reacţia de prestigiu a profesorilor faţă de intervenţia părinţilor considerată ca o intruziune într-un domeniu în care ei nu au competenţele

Thursday, January 24, 2008

Thursday, December 06, 2007

Cetatenia activa de la concept la fapta


Implicarea tinerilor în construcţia europeanã a fost unul dintre obiectivele precizate în Declaraţia de la Laeken. Tinerii sunt importanţi nu numai pentru viitorul Europei, dar si pentru prezentul acesteia, la care pot aduce o contribuţie deosebit de importantã.
Europa este mai mult decât un concept tehnocratic sau economic, ea trebuie dezvoltatã ca o comunitate politicã bazatã pe un sistem de valori bine definit şi care oferã viziunea unui continent unit şi fãrã conflicte. Multe generaţii trecute au visat la o astfel de Europã iar noi, astăzi, suntem aproape de a realiza acest vis.
Tineri activi pe plan local, regional, naţional dar si european, pot juca un rol deosebit în stimularea unei adevărate dezbateri, promovând cetăţenia europeanã activã şi identitatea europeanã. Mulţi dintre ei reuşesc sã facă acest lucru prin intermediul organizaţiilor de tineret sau a organizaţiilor neguvernamentale, reuşind sã reprezinte pânã şi grupurile cele mai marginalizate sau cele excluse. Deşi tinerii reprezintã aproximativ o treime din populaţia europeanã cu drept de vot, ei nu sunt reprezentaţi corespunzãtor în mecanismul de adoptare a deciziilor.
Convenţia europeanã a tinerilor ne permite sã ne prezentãm viziunea: dorim o Uniune Europeanã care oferã imaginea unui viitor în unitate si democraţie, care oferã un guvern accesibil pentru toţi cetãţenii sãi şi care dispune de instrumentele si legitimitatea necesarã pentru a se ridica la înãltimea aşteptãrilor acestor cetãţeni. Reforma Uniunii trebuie sã aibã în vederea “echiparea” acesteia pentru a putea rãspunde la provocãrile de azi, dar si la oportunităţile de mâine. O Europã unitã în diversitatea ei poate fi realizabilã.







Wednesday, October 31, 2007

Thursday, September 27, 2007

Cetatenia si voluntariatul




Uneori te simţi confortabil doar stând degeaba, fără a face nimic, dar alteori vrei să faci mai multe pentru a schimba ceva în societate. Este dreptul tău să participi, să-ţi exerciţi influenţa şi să-ţi aduci aportul la dezvoltarea societăţii. Poţi să fii un cetăţean activ în multe feluri.

Voluntariatul este foarte practicat in tarile Europei Occidentale si SUA, de catre oricine, fie ca sunt studenti, someri, angajati sau pensionari(voluntari). Nevoia fiecaruia de a da ceva in schimb catre societate, de a-i ajuta pe cei mai putin norocosi sau de a lupta pentru o cauza umanitara este mult mai dezvoltata in aceste tari.
O defintie a voluntariatului adoptata de Consiliul National al Voluntariatului este „activitatea desfasurata din proprie initiativa, de orice persoana fizica, in folosul altora, fara a primi o contraprestatie materiala”.
In plina perioada de globalizare si de schimbari continue, lumea devine din ce in ce mai mica, mai interdependenta si mai complexa. Voluntariatul reprezinta o modalitate prin care pot fi intarite si sustinute valorile legate de comunitate, de serviciul adus aproapelui; persoanele pot sa isi exercite drepturile si responsabilitatile de membri ai comunitatilor si se pot stabili puncte de legatura intre diferite culturi.

Multilingvismul

Consider că multilingvismul este un element central al proiectului european. Limbile reflectă diferenţele noastre culturale şi identitare, dar, în acelaşi timp, ne permit să ne înţelegem. Cetăţenii europeni care vorbesc mai multe limbi se pot integra mai repede într-o altă ţară pentru a studia sau lucra acolo şi intră mai uşor în contact cu alte culturi.

Cunoaşterea limbilor străine este un atu în mediul de afaceri. Competenţele lingvistice contribuie la dezvoltarea carierei. Şi nu în ultimul rând, limbile sunt instrumentele preponderente de comunicare, deoarece societăţile noastre capătă un caracter multilingv tot mai accentuat la toate nivelurile, de la spitale la tribunale sau secţii de poliţie, de la şcoli la locurile de muncă şi, pe de altă parte, deoarece interacţionăm din ce în ce mai mult atât la nivel european, cât şi pe plan internaţional.

Rolul invatatorului in comunitate



,, Învăţătorul este cel care dăruieşte fiecărui om, la pornirea lui în drumul spre lumină, primele elemente, călăuzindu-i paşii spre marele titlu de ‚,OM’’. El este acela care modelează materialul cel mai de preţ –COPILUL- tinzând ca din fiecare bloc de marmură brută să realizeze o fiinţă înzestrată cu cele mai frumoase trăsături, un om care să înmănuncheze calităţile morale cele mai înalte.’’ (Dumitru Salade)
Elevii trebuie ajutaţi să se cunoască, să muncească, să se pregătească pentru viaţă, fără a renunţa la autoritate.
Cheia cu care învăţătorul deschide poarta succesului în acţiunea educaţională este găsită atunci când învăţătorul se regăseşte în elevii săi.
Învăţătorul zilelor noastre trebuie să aparţină tipului activ-pozitiv care conduce, dirijează, informează, oferă, ajută, iubeşte, cooperează, admiră, aprobă, susţine, este un model
Sunt copii cuminţi sau neastâmpăraţi. Toţi au nevoie de iubire, de atenţie, de tandreţe şi, spre disperarea noastră de timp.
Succesul sau insuccesul lor depinde de timpul pe care îl acordăm pentru preocupările sale legate de şcoală dar şi de petrecerea timpului liber. Copiii nu cer prea mult dar insistă să fim prezenţi în viaţa lor, să le dăruim bucurie, prietenie, sinceritate.
Personalitatea învăţătorului este o configuraţie cu lumini puternice, dar şi cu inerente umbre, apărând ca o veritabilă orchestraţie.
Pentru a conduce elevul acestor vremuri către maturitate este nevoie de multă înţelepciune.