Thursday, September 27, 2007

Cetatenia si voluntariatul




Uneori te simţi confortabil doar stând degeaba, fără a face nimic, dar alteori vrei să faci mai multe pentru a schimba ceva în societate. Este dreptul tău să participi, să-ţi exerciţi influenţa şi să-ţi aduci aportul la dezvoltarea societăţii. Poţi să fii un cetăţean activ în multe feluri.

Voluntariatul este foarte practicat in tarile Europei Occidentale si SUA, de catre oricine, fie ca sunt studenti, someri, angajati sau pensionari(voluntari). Nevoia fiecaruia de a da ceva in schimb catre societate, de a-i ajuta pe cei mai putin norocosi sau de a lupta pentru o cauza umanitara este mult mai dezvoltata in aceste tari.
O defintie a voluntariatului adoptata de Consiliul National al Voluntariatului este „activitatea desfasurata din proprie initiativa, de orice persoana fizica, in folosul altora, fara a primi o contraprestatie materiala”.
In plina perioada de globalizare si de schimbari continue, lumea devine din ce in ce mai mica, mai interdependenta si mai complexa. Voluntariatul reprezinta o modalitate prin care pot fi intarite si sustinute valorile legate de comunitate, de serviciul adus aproapelui; persoanele pot sa isi exercite drepturile si responsabilitatile de membri ai comunitatilor si se pot stabili puncte de legatura intre diferite culturi.

Multilingvismul

Consider că multilingvismul este un element central al proiectului european. Limbile reflectă diferenţele noastre culturale şi identitare, dar, în acelaşi timp, ne permit să ne înţelegem. Cetăţenii europeni care vorbesc mai multe limbi se pot integra mai repede într-o altă ţară pentru a studia sau lucra acolo şi intră mai uşor în contact cu alte culturi.

Cunoaşterea limbilor străine este un atu în mediul de afaceri. Competenţele lingvistice contribuie la dezvoltarea carierei. Şi nu în ultimul rând, limbile sunt instrumentele preponderente de comunicare, deoarece societăţile noastre capătă un caracter multilingv tot mai accentuat la toate nivelurile, de la spitale la tribunale sau secţii de poliţie, de la şcoli la locurile de muncă şi, pe de altă parte, deoarece interacţionăm din ce în ce mai mult atât la nivel european, cât şi pe plan internaţional.

Rolul invatatorului in comunitate



,, Învăţătorul este cel care dăruieşte fiecărui om, la pornirea lui în drumul spre lumină, primele elemente, călăuzindu-i paşii spre marele titlu de ‚,OM’’. El este acela care modelează materialul cel mai de preţ –COPILUL- tinzând ca din fiecare bloc de marmură brută să realizeze o fiinţă înzestrată cu cele mai frumoase trăsături, un om care să înmănuncheze calităţile morale cele mai înalte.’’ (Dumitru Salade)
Elevii trebuie ajutaţi să se cunoască, să muncească, să se pregătească pentru viaţă, fără a renunţa la autoritate.
Cheia cu care învăţătorul deschide poarta succesului în acţiunea educaţională este găsită atunci când învăţătorul se regăseşte în elevii săi.
Învăţătorul zilelor noastre trebuie să aparţină tipului activ-pozitiv care conduce, dirijează, informează, oferă, ajută, iubeşte, cooperează, admiră, aprobă, susţine, este un model
Sunt copii cuminţi sau neastâmpăraţi. Toţi au nevoie de iubire, de atenţie, de tandreţe şi, spre disperarea noastră de timp.
Succesul sau insuccesul lor depinde de timpul pe care îl acordăm pentru preocupările sale legate de şcoală dar şi de petrecerea timpului liber. Copiii nu cer prea mult dar insistă să fim prezenţi în viaţa lor, să le dăruim bucurie, prietenie, sinceritate.
Personalitatea învăţătorului este o configuraţie cu lumini puternice, dar şi cu inerente umbre, apărând ca o veritabilă orchestraţie.
Pentru a conduce elevul acestor vremuri către maturitate este nevoie de multă înţelepciune.