Thursday, June 05, 2008

Profesorul ideal


In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, termenul de profesor este definit ca acela ce ii preda ceva unui alt om, cel ce invata pe altul, dupa propriile cunostiinte si capacitati. Acesta este in fapt singurul lucru cert despre un profesor. Exista insa doua tipuri de profesori: cei obisnuiti si insasi viata, singurul profesor care nu iarta nimic, dar ale carei invataminte iti raman scrijelite in suflet. Se spune despre unii, care nu au prea multa carte, ca au scoala vietii si ca din acest motiv s-au ridicat in timp. Iar despre aceia ce se lasa invinsi in fata obstacolelor ca, degeaba au carte, daca nu au experienta de viata. Ambele variante sunt adevarate, insa, sunt ferm convinsa ca, intr-o societate capitalista corecta, ceea ce imi doresc pentru Romania, niciodata nu va ajunge in varful ierarhiei sociale un om incult. De aceea avem nevoie de profesori, chiar daca nu constientizam asta pe deplin. Conceptul de profesor ideal a existat dintotdeauna in mentalitatea oamenilor, insa a capatat, de-a lungul vremii, diferite forme. Astfel ca, in perioada bunicii mele, profesorul ideal era acel om care aparea impunator in fata clasei, care avea prestanta si atitudine superioara, care stia mai mult decat ceilalti, una dintre cele mai respectate persoane in societate. Aspectul sau trebuia sa fie unul ingrijit, costumul fiind obligatoriu. Aceasta imagine s-a pastrat pana in vremea mamei si chiar dupa aceea, perioada in care profesorul devenise insa putin mai uman, mai amabil si mai usor de abordat, o relatie amicala intre acesta si elevi fiind insa, inca exclusa. Cu toate acestea existau si profesori care reusisera, contrar dogmelor, sa se apropie de elevi si sa le castige respectul, un respect ce de asta data era cladit pe iubire si apreciere si mai putin pe frica si indoctrinare. Insa in vremea mea lucrurile aveau sa se schimbe radical. Societatea a evoluat si iata ca profesorul ideal nu mai este obligatoriu un ins scortos, la cravata si pantofi lacuiti si nicidecum o doamna aspra, cu reverul taiorului calcat la dunga. In ziua de azi profesorul ideal este in primul rand om, la fel ca si noi ceilalti, are dreptul la blugi si trening, la pantaloni largi si tricouri cu inscriptie, la fuste colorate si geci de piele. Este acel om care, atunci cand primeste respect este sigur ca il si merita. Caci, e drept ca acum e mult mai greu ca un profesor sa isi castige respectul unui elev sau si mai greu, a unei intregi clase caci, elevii contemporani nu mai au frica, iar prea putini mai pastreaza in suflet acel respect nativ fata de cadrul didactic. Date fiind conditiile de fata, trebuie sa fii cu adevarat un om deosebit ca sa ai respect, asta neinsemnand ca profesorii de pe vremuri nu ar fi fost asemenea. Cand eram in liceu priveam la profesori si sesizam ca erau diferentiati vizibil, cel putin in acceptiunea noastra a elevilor. Erau profesori la a caror ora ramaneau doi-trei elevi in clasa, altii ale caror ore erau complet perturbate de larma dintre noi si ceilalti, putini, dar de seama, acei oameni deosebiti la ora carora nu misca nici unul, ora pe care o savuram ca pe o picatura pretioasa din elixirul nemuririi. Erau acei profesori care, atunci cand intrau in clase schimbau atmosfera, care te fascinau si acaparau prin vastele lor cunostiinte sau prin celelalte calitati ale dansilor. Cert este ca intotdeauna profesorul ideal a fost si va fi un om calm, rabdator, temperat, bland si cald la suflet, care stie sa isi apropie elevii, transformandu-i in proprii copii, acel om deosebit de cult, o biblioteca vie, care te captiveaza prin limbajul sau, prin bagajul de cunostiinte si prin atitudinea de la ora, acel profesor care stie sa predea astfel incat sa te faca atent, astfel incat sa te ajute sa inveti, care stie sa selecteze si filtreze informatiile astfel incat sa nu te incarce in van, cel ce stie cum sa isi faca ora un cadru placut pentru ceilalti, iar in secolul in care traim, acest aspect este mai valabil ca niciodata deoarece atunci cand stresul este cuvantul definitoriu pentru intreaga noastra existenta, sunt ore ce te rup din aceasta stare. Si acestea devin eterne in minte si suflet. In era noastra, o era a tehnologiei si a informatiei, consider ca un profesor ideal ar trebui sa fie in primul rand la curent cu tot ce este nou, sa fie pro-tehnologic, sa utilizeze in ajutorul sau toate metodele moderne de informare si predare. In America cea mai noua metoda este cea denumita “Student as a teacher”. Aceasta presupune utilizarea elevilor mai avansati la un anumit obiect de studiu pentru a-i ajuta pe ceilalti sa invete. Adica, in loc sa-si iroseasca timpul in baruri si cafenele, elevii organizeaza serate in care se dezbat anumite teme scolare. In alte tari, elevii raman dupa ore in institutia de invatamant si, impreuna cu profesorii, isi rezolva temele pentru a doua zi. Acest lucru presupune insa o comunicare excelenta la nivelul relatiei elev-profesor, ceea ce la noi este insa destul de rar. De asemenea, consider ca un profesor ideal ar trebui sa fie usor adaptabil la diferitele situatii de zi cu zi, sa se poata plia pe temperamentul elevului, sa se poata cobori la nivelul sau pentru a-l intelege si ajuta. Caci, dincolo de educatie, scoala ar trebui sa insemne si un proces de dezvoltare a individului, un mod de a-i contura acestuia personalitatea, de a-i trasa un drum in viata, pe calea cea buna si corecta caci, asa cum toti marii psihologi au spus-o, adolescenta este perioada definitorie a unui om, perioada fatidica in care acesta se formeaza ca adult, in care isi modeleaza temperamentul si isi defineste personalitatea. Acest aspect este demonstrat pe parcursul istoriei de foarte multi oameni care, voluntar sau nu, au ajuns sa imprumute din comportamentul si mentalitatea dascalilor sai, pana la a si-o insusi in totalitate. Se spune despre domnitorul Vlad Tepes, de exemplu, ca avea un comportament ciclotimic, trecand foarte usor de la o stare la alta. In memoriile sale, acesta vorbeste foarte mult despre tatal sau, care isi schimba foarte des partenerele si care, dupa o relatie de iubire profunda, ajungea adeseori sa le urasca. Si asta era definitoriu pentru temperamental sau, fiind un om foarte instabil atat psihic cat si emotional, trasatura preluata in totalitate de tanarul Vlad. Acest exemplu releva faptul ca influenta pe care o are un dascal asupra unui copil, indiferent ca acesta este mama, tatal, unchiul, un simplu amic sau insasi acea persoana platita si instruita pentru a ne invata poate fi fatala. De aceea nu trebuie omis faptul ca, in formarea noastra ca oameni, un rol extreme de important il are profesorul, indiferent de natura si capacitatea sa, la aceasta varsta el reprezentand primul model al adolescentului, primul sau scop in viata. Un profesor poate crea genii sau naste dezastre in urma sa, poate impinge la acte nebunesti sau poate perfecta inteligenta si talentul unui elev. Exista cazuri in care un elev s-a sinucis pentru un 7 luat pe nedrept, insa si numeroase cazuri de elevi care, iubindu-si si urmandu-si dascalii au ajuns la randul lor adevarate exemple pentru ceilalti, modele de reusita. De aceea, in viziunea mea, profesorul ideal trebuie sa fie, inainte de toate extrem de just. Trebuie sa uite de gradele de rudenie, de prietenii si de datorii, sa ii priveasca pe toti elevii sai ca pe unul singur, sa-i egalizeze si sa-i cantareasca dupa faptele lor, nu dupa pareri si impresii personale. O data indeplinita aceasta conditie primordiala, drumul catre statutul de profesor ideal este aproape parcurs. De asemenea, un profesor bun ar trebui sa fie pasionat de ceea ce face caci numai asa poate face cat mai aproape de perfectiune. Devotamentul fata de un obiect se naste din iubirea nemarginita fata de acesta. Astfel, intotdeauna va fi mai iubit si apreciat acel profesor care preda din pasiune, care pune suflet in orele sale, dand parca viata unor pagini altfel inerte de manual. Un astfel de profesor iti ramane pururi in minte, ca omul care ti-a colorat anii grei de studiu. Si, datorita lui poti merge mai departe pe un drum nebanuit anterior. Exista profesori acre iti deschid gustul catre o anumita materie sau care te fac sa o urasti. In clasa a 5-a am urat cu toata fiinta mea istoria, din cauza domnului profesor, un om batran si fara chef de viata, pentru care orele pareau o adevarata corvoada, insa la liceul lucrurile s-au schimbat radical, in clasa noastra aparand doamna profesoara. Nu am sa o pot uita niciodata pe profesoara de istorie din liceu, acea femeie suava care i-a reinviat, in decursul orelor sale pe mai marii neamului romanesc, acea fiinta deosebita care ne facea sa il vedem pe Stefan cum alearga pe calul sau sur prin fata catedrei si din cauza careia l-am visat de atatea ori pe Mircea, femeia cu ochii mari si blanzi care parca il vedea pe Napoleon cum isi cheama oastea pe campul de lupta. Dansa este omul care mi-a deschis mintea catre o alta lume, care mi-a pictat in suflet iubirea fata de neam si patrie, singurul om care ma calma atunci cand ma razvrateam impotriva sortii. Tot dansa m-a facut sa inteleg viata asa cum este ea, sa accept oamenii asa cum mi-au fost dati si sa ma bucur de ce au ei mai bun de oferit. Si, acum, dupa ce am terminat scoala, privind in urma, sunt sigura ca nici un alt profesor nu a fost atat de iubit si apreciat si ca nimeni nu mi-a ramas atat de adanc impregnat in suflet caci, pe langa dascal si indrumator, dansa mi-a fost si un parinte desavarsit, ajutandu-ma atunci cand ma simteam invinsa si ascultandu-ma atunci cand nici eu nu ma intelegeam. De aceea consider sincer ca termenul de profesor ideal este unul relativ caci, in mintea si sufletul fiecarui elev, acesta arata cu totul altfel. La gradinita cautam afectiunea si atentia, in clasa intai se adauga intelegerea, in gimnaziu ne dorim, pe langa acestea si un bagaj de cunostiinte, iar la liceu ne atasam de acei oameni deosebiti care ne deschid mintea si ne lumineaza sufletul. Este cert insa ca, asa cum fiecare dintre noi este diferit, simte si gandeste intr-o cu totul alta maniera, asa si profesorul ideal va fi schitat in varii moduri, de elevi si de parinti. Si, in majoritatea cazurilor schitele nu vor coincide, intrucat parintii nostrii, precum si bunicii inca mai vad in noi niste copii neajutorati, iar in profesori acei oameni ce alta data inghetau salile de curs. Cu toate acestea inca mai exista profesori ideali, aceia dintre dansii care nu au uitat sa fie oameni, sa simta si sa gandesca o data cu noi, elevii ce maine vom schimba lumea, ajungand poate la randul nostru, de cealalta parte a catedrei, in fata unora ca noi. Si abia atunci vom putea defini corect termenul de profesor ideal. Caci Schopenhaeur spunea: “Niciodata nu judeca si nu cataloga o fiinta umana pana nu ii simti trairea, caci abia atunci vei intelege pe deplin ce-i intr’ansul,viziunea anterioara asupra faptelor sale devenind opaca”.